Tuesday, September 11, 2007

Romania -> galati

Uite-acu' am ajuns la munca la doi prieteni de-ai mei, lucreaza intr-un magazin oficial Apple si ca atare tastez la un imac de 24 de inch. Partea naspa eca nu pot sa pun link si alte stouri sa va arat da' cautati si voi pe net ca gasiti sigur.
Motivul acestui post insa este altul. Pe drum incoace am asistat la scena tipica de galati unde toata lumea e bazata, toata lumea stie capi ai politiei si tot asa. Soferul de maxitaxi pe banda 2, un cetatean cu o dacia nova pe banda 1. Acu nu vreau sa arunc vina dar nenea cu maxitaxi era sa loveasca pe domnul cu dacia nova. Poate nu s-a asigurat, poate era in unghiul mort poate, poate, poate poate... dar cert este ca nenea cu nova a oprit in fata maxitaxiului si s-a dat jos si a inceput sa injure destul de murdar pe domnul sofer de maxitaxi. Riposta a fost una destul de slaba datorita varstei (domnul fiind destul de in varsta) si s-a retras in masina, a incercat sa dea cu masina peste soferul cel suparat si pana l-a urma spiritele s-au calmat. Pana aici nimic neobisnuit, asa-i? Ei, de-aici incepe sa fie interesant... Din spatele maxitaxi se se aude o voce "bai, soferu lu' peste, treci in masina si condu!" Ma uit vexat spre locul de unde vazusem cand ma urcasem un domn agent de la politia de frontiera. Si il vad aprins tare. (am sa incerc sa reproduc in linii mari) "Ba vrei sa-ti fac belele si la circuatie si la politie si la toate alea? numa' ca asa vreau eu? ia zi?! taci si condu acolo ba Gigel". Soferu nostru se uita, si el vexat la randul lui, in spate via oglinda retrovizoare: "Da' cine esti dumneata?". Omu' cu problema continua cu amenintari, soferu tace din gura(in locul lui puneam frana brusc si-l dadeam jos din maxitaxi) si isi continua drumul. In scurt timp ajungem la capatul liniei, toti cei 3 calatori ne dam jos si ma uit foarte subtil catre domnul agent de politie de frontiera recalcitrant care, folosind un mers foarte apasat, se indeparteaza in timp ce nota pe o bucatica rupta de hartie(probabil de ziar) numarul de inmatriculare.
Stateam si ma gandeam ca asta e boala romanului, sa se dea mare. Puii mei, nu zic ca e imposibil sa cunoasca un politist, sun agent la circulatie sau mai stiu eu ce, dar si eu cunosc si stiu cam cat de greu ar fi sa ii conving sa dea in cap unui oarecare pe motiv ca m-a deranjat. Si mai cunosc din-astia care iti "fac belele" cacalau. Noroc ca mare parte din politia romana nu apleaca urechea la toate tampeniile astea si totu ramane in stadiul de amenintare.
Imi imaginez cum ar fi facut daca ar fi ocupat, cu adevarat, un post destul de important in Ministeru' de Interne. Adica abuzul in serviciu nu mai e o supriza(chiar de curand citeam pe pagina romaneasca topgear o sectiune despre politie care da amenzi fara motiv) dar cateodata te cutremuri.

Tuesday, September 4, 2007

Revelatie!?!

Stii... stand jumatate de ora pe o banca, uitandu-te la un stalp si ascultand trentemoller undeva la marginea orasului intre orele 22 si 23 si asteptand(nu are importanta, pt voi, ce sau pe cine) incepi sa apreciezi lucruri marunte. Ca de exemplu linistea strazii intre doua semafoare rosii, libertatea pe care o au baietii aia 3 care tocmai au trecut pe biciclete, (ca tot veni vb de biciclete) pe nenea ala cu vesta reflectorizanta care vine cu bicicleta de la munca, primul sarut cu ea, primul zambet pe care i l-ai provocat deliberat si caldura care ti-a cuprins sufltetul ulterior, ultimul zambet, ultima formula de alint care ti-a iesit din creierul ala minuscul si aproape inutil , sentimentul ala de satisfactie pe care il ai cand stii ca ai unde sa dormi la noapte, ai ce sa mananci(relativ), nu iti este frig si tot asa... stiu ca pare ciudat dar, asa, de dragul meu, incearca-o (pe experienta) si ai sa vezi la ce ma refer. Important si musai e sa astepti ceva, ca altfel nu mai are farmec...
Incearca si scrie aici... chiar sunt curios. Daca, involuntar, ai trecut prin asta stii deja la ce ma refer...
Lucrurile marunte, daca ai timp si esti dispus sa le observi, iti lumineaza viata, te determina sa astepti anticipativ urmatoarele 5 minute. Si uite-asa, cate 5 minute odata, iti traiesti viata plina de sens si semnificatii marunte, care, cand te astepti mai putin, te fac sa zambesti si sa te simti bine cand ai impresia ca totul se naruie(da, stiu ca suna melodramatic si ca fac din tantar armasar) in jurul tau si tot ce stiai ca sigur(bine, nu tot, o parte) din viata ta se duce intr-un nor de nesiguranta si de nou...

p.s. poate ajuta daca ai o bere sau o tigara(asta daca esti nefumator) in sange...