Stii... stand jumatate de ora pe o banca, uitandu-te la un stalp si ascultand trentemoller undeva la marginea orasului intre orele 22 si 23 si asteptand(nu are importanta, pt voi, ce sau pe cine) incepi sa apreciezi lucruri marunte. Ca de exemplu linistea strazii intre doua semafoare rosii, libertatea pe care o au baietii aia 3 care tocmai au trecut pe biciclete, (ca tot veni vb de biciclete) pe nenea ala cu vesta reflectorizanta care vine cu bicicleta de la munca, primul sarut cu ea, primul zambet pe care i l-ai provocat deliberat si caldura care ti-a cuprins sufltetul ulterior, ultimul zambet, ultima formula de alint care ti-a iesit din creierul ala minuscul si aproape inutil , sentimentul ala de satisfactie pe care il ai cand stii ca ai unde sa dormi la noapte, ai ce sa mananci(relativ), nu iti este frig si tot asa... stiu ca pare ciudat dar, asa, de dragul meu, incearca-o (pe experienta) si ai sa vezi la ce ma refer. Important si musai e sa astepti ceva, ca altfel nu mai are farmec...
Incearca si scrie aici... chiar sunt curios. Daca, involuntar, ai trecut prin asta stii deja la ce ma refer...
Lucrurile marunte, daca ai timp si esti dispus sa le observi, iti lumineaza viata, te determina sa astepti anticipativ urmatoarele 5 minute. Si uite-asa, cate 5 minute odata, iti traiesti viata plina de sens si semnificatii marunte, care, cand te astepti mai putin, te fac sa zambesti si sa te simti bine cand ai impresia ca totul se naruie(da, stiu ca suna melodramatic si ca fac din tantar armasar) in jurul tau si tot ce stiai ca sigur(bine, nu tot, o parte) din viata ta se duce intr-un nor de nesiguranta si de nou...
p.s. poate ajuta daca ai o bere sau o tigara(asta daca esti nefumator) in sange...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Acu' fro 2saptamani stateam in gara in buzau(urata gara btw) si fumam si ma uitam la un bidon de cola jumate gol. Asteptam sa vina trenu spre ploiesti. Dupa ce am terminat de vorbit cu tata, cat am asteptat sa vina trenu, about 1h, am realizat cat de mult tin la taica-meu. In general nu tind sa ma gandesc la chestiile astea minuscule legate de trai si de bunastare, ci la unele persoane si cat inseamna pentru mine si uneori realizez ca nu ii apreciez destul si nu ma port cu ei cum ar trebui. Pacat ca n-aveam player s-ascult trentemoller, da' oricum am liniile melodice tiparite in minte, nici nu e nevoie sa ma ascult :)
e nevoie uneori sa pierzi vremea timp de fro' ora-doua ca sa realizezi anumite chestii, pentru ca daca nu esti plictisit probabil nu te gandesti niciodata la asta.
PS: cum pisdamasii tsigara daca esti nefumator? si daca sunt fumator? :s
daa esto fumator tragi din tigare mai instetat si mai des pana te amesteste oleaca.
acum ... luni seara mai exact, am primit un telefon de la un prieten, care-mi spunea ca a murit tatal unui prieten comun. Eram pe terasa, cu prietena mea cea mai buna, beam un vin. Am amutit. Omu' era (Dumnezeu sa-l ierte!) de-o varsta cu tata. Am inchis telefonu' si-am inceput sa plang. Imi imaginam cum era daca eram eu in locul lui. Cum reactionam eu daca eram la munca si primeam un telefon, sa ajung urgent acasa, ca tata e in spital... Mi-am dat seama atunci cat de important e ca-i am pe ai mei langa mine, ca sunt sanatosi si fericiti.
Chiar trebuie sa treci prin momente din astea ca sa inveti sa-i apreciezi pe cei din jurul tau, sa inveti sa te bucuri de prezenta lor, sa nu uiti sa le arati cat de mult ii iubesti? ...hope not
Post a Comment