Prietenii

Prietenii nu exista, prietenii sunt ceva relativ. Prietenia e ceva relativ.
Hai sa va expun o situatie. Aveam niste prieteni (da, aia din urma cu 2 posturi) si iubita mea nu-i inghitea, zicea ca nu se simte bine stiindu-ma in preajma lor dar ca sentimentul va disparea(asta-i rezumatul pe scurt, problema e mult mai complexa). Asa ca am luat o hotarare, foarte grea, de a intrerupe contactul cu ei pt o vreme(prin intrerupt contactul le-am explicat ca insemna ca nu voi mai initia contactul cu ei dar daca vor sa vb cu mine n-am sa-i trimit la plimbare sau mai stiu eu ce). Mi-au zis ca o sa astepte dar ca si rabdarea lor are limita. BUUUUUUUUUN...
Acum de curand iubita mea a reusit sa treaca peste issue-urile pe care le avea cu ei si, ca atare, i-am sunat sa le spun ca totul e ok si ca, stiind cam ce fel gandesc ei, as vrea s-o luam de la capat. Mi-am cerut scuze pt absenta si toate celea. Concluzia a fost una simpla: "Nu mai existi pentru mine." Basicaly in urma discutiilor am aflat ca a stat si a asteptat 3 luni dupa care a decis ca nu mai exista ca am ranit, ca am batjocorit, ca am inselat increderea si ca nu mai stiu ce(eram destul de nervos).
Acu stau si ma intreb: Oare sunt eu nebun? oare am facut eu ceva aiurea? am zis ca am sa revin si am revenit, iar la revenire am primit o mare pula in gura. Cum anume am inselat increderea? Ce am facut de e asa de neiertat? Am luat o decizie pt femeia pe care o iubesc si, provizoriu si anuntat, am incetat sa ii mai caut? OAU.

D-aia zic ca prietenii sunt ceva relativ, la fel si prietenia.
Oh, da, si practic nu exista.

Outsider

Stii sentimentu' ala pe care il ai cand cineva face ceva sau zice ceva care sa te faca sa te simti ca un intrus? Eu il stiu, il traiesc zilnic, il simt zilnic, si simt ca ma roade pe dinauntru si simt ca nu o sa mai suport mult. Si culmea e ca am impresia ca cine o face o face deliberat, ca sa imi dea de inteles ca n-am ce cauta acolo. Ma gandesc ca ar putea sa-mi zica... dar poate asta-s eu. In fine... Cel mai mult ma doare ca incet incet ajung sa urasc persoanele alea. Mie nu imi place sa urasc, nu imi place sa desconsider, nu imi place sa ma enervez. Si inca un lucru care ma doare e ca ajung sa ma descarc pe cei care n-au nici o vina(familia mea).
Ce solutie sa existe oare la problema asta?

Decizie

Eu sunt o persoana ciudata. Am tot felul de stari. Si asa am decis sa scriu aici cand mi se scoala, nu doar cand is melancolic sau suparat.
Buuuuuuuuuuuuuuuuuuun...
Am niste prieteni, mai bine zis aveam. Zic aveam pt ca mi-au adus la cunostiinta destul de nervosi si suparati ca nu mai vor sa mai imi fie prieteni. Pt ca, datorita unor motive subiective, nu mai puteam sa le acord atentie deloc. Am crezut ca le-am explicat destul de clar motivele subiective si ca au inteles. Oubviously i was wrong. In orice caz, cum zicea si Bazz Luhrman in Sunscreen "friends come and go but u should hang on to those precious few". Eu am incercat sa tin de ei dar motivele subiective m-au impiedicat. Acum sunt cateva chestii... sper ca prietenii sa nu ma urasca, sper ca prietenii sa nu urasca motivele subiective pt ca nu e vina motivelor, e vina mea, sper sa inteleaga de ce am luat hotararea pe care am luat-o si de ce ma tin de ea, sper sa inteleaga ca nu exista zi in care sa nu ma gandesc la ei si ca pana la proba contrarie (pe care refuz sa cred ca mi-au aratat-o) eu ii consider inca prieteni.