Tuesday, January 15, 2008
Monday morning...NOT
Nu stiam cum e. Pana cand am trait-o. Stii cum e cand te duci luni la munca... te duci cu un sictir din-ala in suflet. Da' cand te duci la ora 18:00 si stii ca mai tarziu de 22:00 nu e posibil sa stai?! Mama, aveam o energie ieri... cum am intrat acolo colegu ma intreba daca vreau o cafea, raspuns afirmativ. Dupa care am executat in 15 minute toate sarcinile de servici pt ziua aceea. Si mi-au ramas 3 ore si 15 de minute de munca. Da' cu cine sa muncesc? Ca in Real, la FLANCO WORLD nu vine nici dracu dupa ora 19:00. Asa ca m-am apucat de merchandising. Am terminat repede pt ca aveam PREA MULTA ENERGIE. Dup-aia m-am dus in depozit sa il ajut pe colegu care imi dadu cafeaua. Am montat rafturi, am batut cu ciocane, am trantit lucruri zgomotos si m-am simtit foarte foarte bine. Nici una nici alta ca se facu ora de curatenie. Am inceput sa caut matura, am descoperit ca doua cozi erau blocate pe mopuri, le-am reparat, am dat cu matura si tot eram voios... Doamne, iubesc dimineata de luni la munca.... cand muncesc in tura de dup-amiaza.
Sunday, January 13, 2008
Bun venit la GALATI - zece mii poza
Un pic de istorie... eu am profesat ca tehnician service in plin centru comercial al galatiului. Deasupra magazinului unde imi defasuram activitatea se afla un restaurant/pizzerie. In cei patru ani in care am profesat am ajuns sa cunosc, sa ma imprietenesc si sa cladesc o oarecare relatie cu patronii respectivului restaurant. Ca atare aveau loc periodice "trageri de sireturi" cu acestia.
Buuuuuuuun... recent m-am intalnit acolo cu doi fosti colegi de munca de "dedesubt" ca sa mai stam de vb. Toate bune si frumoase, toata lumea era noua p-acolo in afara de bucatar si de unul din patroni. Ne-am retras intr-un coltisor si ne-am vazut de treaba noastra. Unul din prieteni lucreaza la o firma ce comercializeaza produse Apple. Banuiesc ca o duce bine. E pasionat de fotografie si are o scula pe masura pasiunii sale, un Nikon d300. Din vorba in vorba am ajuns si acolo. La pasiune. Si i-am cerut sa scoata aparatul, am inceput sa facem poze, i-a pus blitul exterior, am facut poze si mai cu foc. La un moment dat vine unul din chelneri, o faptura incantatoare cu freza, miscari, mimica si limbaj de manelist, si ne atentioneaza ca nu avem voie sa facem poze acolo. In mod normal, simtindu-ma ca acasa acolo l-am intrebat de ce. Raspusul a fost unul foarte istet: "Că-l bate pă şefu' la ochi". Automat m-a bufnit rasul. Si pe mine si pe prietenii mei. Domnul acela a continuat: "Dacă doriţi să faceţi poze vă costa 10 mii poza." Deja se ingrosase gluma. Noi radeam ca nebunii... El ne informa ca daca avem vreo obiectie sa i-o adresam sefului. In mod normal i-am cerut sa il cheme pe sef sa discutam problema cu el. Chelneru nu si nu ca sefu e doua ori mai mare ca noi si ca sigur nu am vrea sa dam ochii cu el. Eu personal dadusem ochii cu el cu cateva zile inainte si nu mi s-a parut asa de scarry. In cele din urma s-a dus "sa-l cheme pe sefu". Normal ca nu a venit nici un sef. Am ras pana la plecare de faza cu zece mii poza. Inainte de plecare am trecut pe la bar sa salut bucatarul si i-am povestit patania. A ras de s-a cacat pe el. A zis ca baiatu ala era mai incet. Eu m-am gandit c-o fi de la manele.
In concluzie: Daca ajungeti la El Torro in galati sa fiti pregatiti pentru 10.000 poza.
Buuuuuuuun... recent m-am intalnit acolo cu doi fosti colegi de munca de "dedesubt" ca sa mai stam de vb. Toate bune si frumoase, toata lumea era noua p-acolo in afara de bucatar si de unul din patroni. Ne-am retras intr-un coltisor si ne-am vazut de treaba noastra. Unul din prieteni lucreaza la o firma ce comercializeaza produse Apple. Banuiesc ca o duce bine. E pasionat de fotografie si are o scula pe masura pasiunii sale, un Nikon d300. Din vorba in vorba am ajuns si acolo. La pasiune. Si i-am cerut sa scoata aparatul, am inceput sa facem poze, i-a pus blitul exterior, am facut poze si mai cu foc. La un moment dat vine unul din chelneri, o faptura incantatoare cu freza, miscari, mimica si limbaj de manelist, si ne atentioneaza ca nu avem voie sa facem poze acolo. In mod normal, simtindu-ma ca acasa acolo l-am intrebat de ce. Raspusul a fost unul foarte istet: "Că-l bate pă şefu' la ochi". Automat m-a bufnit rasul. Si pe mine si pe prietenii mei. Domnul acela a continuat: "Dacă doriţi să faceţi poze vă costa 10 mii poza." Deja se ingrosase gluma. Noi radeam ca nebunii... El ne informa ca daca avem vreo obiectie sa i-o adresam sefului. In mod normal i-am cerut sa il cheme pe sef sa discutam problema cu el. Chelneru nu si nu ca sefu e doua ori mai mare ca noi si ca sigur nu am vrea sa dam ochii cu el. Eu personal dadusem ochii cu el cu cateva zile inainte si nu mi s-a parut asa de scarry. In cele din urma s-a dus "sa-l cheme pe sefu". Normal ca nu a venit nici un sef. Am ras pana la plecare de faza cu zece mii poza. Inainte de plecare am trecut pe la bar sa salut bucatarul si i-am povestit patania. A ras de s-a cacat pe el. A zis ca baiatu ala era mai incet. Eu m-am gandit c-o fi de la manele.
In concluzie: Daca ajungeti la El Torro in galati sa fiti pregatiti pentru 10.000 poza.
Noutati
Multe lucruri s-au intamplat de cand am scris ultima oara. Am trecut intr-un an nou sarbatorind lucrul acesta in cel mai placut mod. Mi-am dat seama mai mult si mai mult de cat de diversa poate sa fie natura umana. Am reinitiat legaturi cu fosti prieteni, am legat noi prietenii, m-am certat cu lumea, m-am impacat cu lumea, am aflat lucruri rele, am aflat lucruri bune, m-am intristat, m-am bucurat, am ramas indiferent... ce sa mai, am trait toata gama de emotii. Dar sunt inca bine.
Subscribe to:
Posts (Atom)