Astazi mi-e cald

Azi mi-e cald. Este foarte greu sa spun despre vreun aspect al vietii mele ca este insuportabil. Eh, valul recent de caldura a devenit insuportabil. A devenit asa nu din cauza ca nu pot sa il ignor. A devenit asa din cauza ca nu ma mai suport pe mine si reactiile fizice si psihice datorate caldurii... Si asta nu e tot... nu ma mai suport pe mine si reactiile fizice si psihice datorate caldurii din cauza ca nu am cum sa fac un dus timp de 12 ore. Somebody shoot me... sau faceti in asa fel incat sa pot face macar un dus in alea 12 ore...

Untitled

Ieri in timp scriam postul anterior stateam de vorba cu un vechi prieten care mi-a zis o gramada de chestii care m-au bine dispus. Per total viata nu e asa de rea, poate fi mai rea si se imbunatateste. Doar ca dureaza.

News

Nici o noutate... tot la Flanco, tot sarac, tot nefericit din punct de vedere profesional, tot ma simt subapreciat, tot imi place sa mananc...
Am slabit... am acum fabuloasa greutate de 68kg, imbracat.
Imi place salata, aia simpla... salata+rosii+branza(telemea de vaci sau branza de vaici si capra)+ceapa verde+ zeama de la jumatate de lamaie. Toate asta intr-un castron d-ala mare(a nu se intelege lighean, castron d-ala cat 2 castroane de ciorba de acasa nu de la restaurant)
Am decis sa fac o "campanie sa ma intalnesc cu cativa vechi prieteni". Sper sa iasa ce vreau...
Multe idei, lipsa de spontaneitate, lipsa de mijloace pt a scrie, moartea creativitatii, lucruri ce intarzie sa se inbunatateasca... pana mea, viata adica.

Monday morning...NOT

Nu stiam cum e. Pana cand am trait-o. Stii cum e cand te duci luni la munca... te duci cu un sictir din-ala in suflet. Da' cand te duci la ora 18:00 si stii ca mai tarziu de 22:00 nu e posibil sa stai?! Mama, aveam o energie ieri... cum am intrat acolo colegu ma intreba daca vreau o cafea, raspuns afirmativ. Dupa care am executat in 15 minute toate sarcinile de servici pt ziua aceea. Si mi-au ramas 3 ore si 15 de minute de munca. Da' cu cine sa muncesc? Ca in Real, la FLANCO WORLD nu vine nici dracu dupa ora 19:00. Asa ca m-am apucat de merchandising. Am terminat repede pt ca aveam PREA MULTA ENERGIE. Dup-aia m-am dus in depozit sa il ajut pe colegu care imi dadu cafeaua. Am montat rafturi, am batut cu ciocane, am trantit lucruri zgomotos si m-am simtit foarte foarte bine. Nici una nici alta ca se facu ora de curatenie. Am inceput sa caut matura, am descoperit ca doua cozi erau blocate pe mopuri, le-am reparat, am dat cu matura si tot eram voios... Doamne, iubesc dimineata de luni la munca.... cand muncesc in tura de dup-amiaza.

Bun venit la GALATI - zece mii poza

Un pic de istorie... eu am profesat ca tehnician service in plin centru comercial al galatiului. Deasupra magazinului unde imi defasuram activitatea se afla un restaurant/pizzerie. In cei patru ani in care am profesat am ajuns sa cunosc, sa ma imprietenesc si sa cladesc o oarecare relatie cu patronii respectivului restaurant. Ca atare aveau loc periodice "trageri de sireturi" cu acestia.
Buuuuuuuun... recent m-am intalnit acolo cu doi fosti colegi de munca de "dedesubt" ca sa mai stam de vb. Toate bune si frumoase, toata lumea era noua p-acolo in afara de bucatar si de unul din patroni. Ne-am retras intr-un coltisor si ne-am vazut de treaba noastra. Unul din prieteni lucreaza la o firma ce comercializeaza produse Apple. Banuiesc ca o duce bine. E pasionat de fotografie si are o scula pe masura pasiunii sale, un Nikon d300. Din vorba in vorba am ajuns si acolo. La pasiune. Si i-am cerut sa scoata aparatul, am inceput sa facem poze, i-a pus blitul exterior, am facut poze si mai cu foc. La un moment dat vine unul din chelneri, o faptura incantatoare cu freza, miscari, mimica si limbaj de manelist, si ne atentioneaza ca nu avem voie sa facem poze acolo. In mod normal, simtindu-ma ca acasa acolo l-am intrebat de ce. Raspusul a fost unul foarte istet: "Că-l bate pă şefu' la ochi". Automat m-a bufnit rasul. Si pe mine si pe prietenii mei. Domnul acela a continuat: "Dacă doriţi să faceţi poze vă costa 10 mii poza." Deja se ingrosase gluma. Noi radeam ca nebunii... El ne informa ca daca avem vreo obiectie sa i-o adresam sefului. In mod normal i-am cerut sa il cheme pe sef sa discutam problema cu el. Chelneru nu si nu ca sefu e doua ori mai mare ca noi si ca sigur nu am vrea sa dam ochii cu el. Eu personal dadusem ochii cu el cu cateva zile inainte si nu mi s-a parut asa de scarry. In cele din urma s-a dus "sa-l cheme pe sefu". Normal ca nu a venit nici un sef. Am ras pana la plecare de faza cu zece mii poza. Inainte de plecare am trecut pe la bar sa salut bucatarul si i-am povestit patania. A ras de s-a cacat pe el. A zis ca baiatu ala era mai incet. Eu m-am gandit c-o fi de la manele.

In concluzie: Daca ajungeti la El Torro in galati sa fiti pregatiti pentru 10.000 poza.

Noutati

Multe lucruri s-au intamplat de cand am scris ultima oara. Am trecut intr-un an nou sarbatorind lucrul acesta in cel mai placut mod. Mi-am dat seama mai mult si mai mult de cat de diversa poate sa fie natura umana. Am reinitiat legaturi cu fosti prieteni, am legat noi prietenii, m-am certat cu lumea, m-am impacat cu lumea, am aflat lucruri rele, am aflat lucruri bune, m-am intristat, m-am bucurat, am ramas indiferent... ce sa mai, am trait toata gama de emotii. Dar sunt inca bine.